|
Razboiul radioelectronic in 1989
In ce masura evolutia evenimentelor din 22 - 25 decembrie 1989 este legata de vizita din aprilie 1989 a generalului Lusev nu
vom sti poate niciodata. Cert este ca in iulie 1989, la doar cateva luni de la vizita sa, si cu putin inainte de deschiderea
granitei dintre Austria si Ungaria, prin decretul nr. 170 se inaspreste regimul frontierelor.
Se confirma asadar trierea riguroasa a fugarilor returnati, asa cum rezulta din "Punctul de vedere preliminar al Serviciului
Roman de Informatii privitor la evenimentele din 1989".
Semnificativ este si faptul ca, in acelasi an 1989, un numar de ofiteri
din unitatile romane de radiolocatie si aparare A.A. nu au mai desfasurat aplicatiile militare anuale
in poligoanele din RSS Kazakstana, ci in poligoane situate in apropierea Moscovei.
Intr-o discutie avuta cu un pilot, fost sef de escadrila, acesta mi-a marturisit ca in seara zilei de 22 decembrie 1989
radiolocatoarele de bord nu indicau tinte, acolo unde radiolocatoarele de la sol aduceau indicatii contrarii. De ce au fost
atunci lansate rachete ?
Iata de ce am considerat utile precizarile aduse de catre un ofiter MApN cu privire la acest subiect.
In decembrie 1989, conducerea Comandamentului Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului se exercita din P.C.P. (punctul de control principal) amenajat intr-un buncar sub pamint, din apropierea Bucurestiului. Acesta era echipat cu sistemul automatizat ALMAZ 2, de productie sovietica. Rolul acestuia era ca utilizind componentele sale aflate in dotarea U.M. si M.U. Av. si Ap. A.A. a Teritoriului, la descoperirea unei tinte aeriene de catre o subunitate de radiolocatie, informatia sa fie imediat afisata tuturor radarelor de descoperire si dirijare a aviatiei si rachetelor/artileriei A.A. subordonate.
Aceasta operatiune era utila aviatiei de vinatoare si divizioanelor de lansare R.A.A., pentru a trece succesiv echipajele si rachetele existente pe rampele de lansare in starile de pregatire pentru lupta, ce precedau decolarea avioanelor sau lansarea rachetelor. Asadar, chiar daca informatia primara, oferita de subunitatile de radiolocatie care deserveau nemijlocit fiecare regiment de aviatie si fiecare divizion (baterie) de rachete A.A., nu indica existenta vreunei tinte aeriene, sistemul automatizat de conducere totusi o introducea, via P.C. Principal.
Interfata cu ALMAZ era asigurata la nivelul tactic, a fiecarui regiment de aviatie vinatoare si unitate/subunitate R.A.A., artilerie A.A. si radiolocatie prin componenta VOZDUH 1M. Acesta era in fapt un computer integrator ale carui componente aveau sarcina de a inmagazina toate tintele aeriene aparute si repartizate fiecarei unitati, M.U de catre Comandamentul Av.&Ap.AA.T. de la P.C.P., de a extrapola traiectoria acestora facind calculele de navigatie tactica pentru stabilirea aliniamentelor de introducere in lupta pentru fiecare avion de vinatoare disponibil in serviciul de lupta.
Statia de radiolocatie de dirijare, aflata in componenta VOZDUH 1M, si un sistem teledirijat (racheta neautonoma)
Dupa decolarea avionului de vinatoare, sistemul de calcul CASCAD (APN-1) din P.C. al unitatii de aviatie vinatoare incepea dirijarea acestuia instrumentala, cu scopul introducerii acestuia pe aliniamentul de interceptare a tintei aeriene repartizate. Acelasi lucru se intimpla si cu fiecare racheta A.A. lansata. Dirijarea avionului de vinatoare era realizata printr-o linie de date imposibil de bruiat numita LAZUR ( ARL ). Prin aceasta linie de date erau transmise neintrerupt la bordul avionului de vinatoare viteza adevarata si numarul Mach, pe care trebuia sa o asigure, inaltimea de zbor, distanta fata de tinta si alte elemente de navigatie tactica.
Introdus in lupta pe aliniamentul de interceptare, avionul de vinatoare trebuia sa descopere tinta, s-o identifice si sa o incadreze folosind radarul sau aparatura optica/infrarosu de conducere a focului de la bord. Racheta A.A. era dirijata de calculator pina in apropierea tintei, la distanta la care intra in parametri focosul de proximitate al acesteia.
Radarul, aparatura optica/infrarosu de conducere a focului de la bordul avionului si focosul de proximitate al rachetei functionau in mod autonom, neinmagazinind tintele introduse de la P.C. P. al Av. & Ap.A.A.T. Acest amanunt explica faptul ca niciunul din pilotii decolati la interceptare incepind cu 23 decembrie 1989 nu a descoperit tintele pe ecranele radar de bord si nici nu au raportat vreun contact vizual cu tintele aeriene pe care ar fi trebuit sa le combata.
In cadrul aplicatiilor, acest procedeu de introducere a tintelor de catre comandament prin sistemul automatizat ALMAZ, constituia un procedeu utilizat curent in vederea verificarii capacitatii combative a trupelor, care nu implica consumuri de munitie, carburanti si resursa de aviatie. Proiectanctul sovietic a creat o schema de blocaj a lansarii accidentale de pe rampa a rachetelor A.A. Astfel, in absenta unei tinte aeriene primare descoperite de radarul de urmarire al bateriei sau divizionului R.A.A. sau a unei tinte descoperite de alta subunitate radar si transmisa prin linia de date cu toate coordonatele sale de catre esalonul superior, care o si identificase in prealabil ca fiind Inamica, nu se putea deschide focul.
Surprinzator, dar in conditiile in care P.C.P. a confirmat existenta unui puternic bruiaj considerat ca fiind provocat de generatoare externe, s-a interzis folosirea componentei VP-15/ VOZDUH 1M, destinata urmaririi cu maxima precizie a evolutiei tintelor generatoare de bruiaj si existenta in inzestrarea P.C. Diviziei si pina la P.C. al B. radiolocatie, Dn. R.A.A. si R. Av.V. Componenta VP-15 calcula, prin metoda triangulatiei, coordonatele tintei aeriene generatoare de bruiaj, prin receptia emisiei acesteia de catre 2-3 receptoare in banda larga de frecventa.
Toate aceste ciudatenii ma fac sa cred, ca incepind cu data de 22 decembrie 1989 nu a fost nevoie sa existe nici un fel de teroristi straini, infiltrati special pentru a bruia sistemul de descoperire radar al C.Av.M. si Ap.A.A.T.
Privite din aceasta perspectiva, doborirea elicopterului regimentului de la Tuzla, a celui regimentului de la Boteni si a avionului AN-24, cursa charter la bordul careia se afla ziaristul Dany Huwer cu casetele filmate la revolutie nu mai pare sa fie vorba de nici o eroare. La fel cum si locul din care si modalitatea prin care au fost introduse tinte false in sistemul de aparare A.A. a teritoriului, exclude prezenta unor sisteme portabile de bruiaj radioelectronic manipulate de cetateni sovietici, aflati la bordul unor autoturisme Lada.
Mai jos, textul decretului 170 din 15 iulie 1989:
DECRETUL Nr. 170 din 15/07/89
pentru completarea Decretului Consiliului de Stat nr. 367/1971 privind regimul armelor, munitiilor si materialelor explozive
si modificarea Decretului Consiliului de Stat nr. 678/1969 privind regimul de paza a frontierei de stat a Republicii
Socialiste Romania
EMITENT : CONSILIUL DE STAT, APARUT IN BULETINUL OFICIAL Nr. 26 DIN 17/07/89
ART . 1
Decretul Consiliului de Stat nr. 367/1971 privind regimul armelor, munitiilor si materialelor explozive, republicat in
Buletinul Oficial al Republicii Socialiste Romania, Partea I, nr.21 din 8 martie 1976, cu modificarile ulterioare, se
completeaza dupa cum urmeaza :
La articolul 36, dupa litera e) se introduc literele f)si g), cu urmatorul cuprins :
"f) in cazul infractorilor de frontiera, care ataca sau incearca sa dezarmeze granicerii pe timpul indeplinirii misiunilor de
paza a frontierei de stat, se poate face uz de arma, prevenindu-se insa impuscarea mortala a infractorilor sau a altor
persoane ;
"g) infractorii de frontiera, care fug de sub escorta sau evadeaza din locurile de retinere, vor fi urmariti in vederea
prinderii, fara a se face uz de arma impotriva lor. Daca in prealabil cei urmariti au savirsit fapte grave, iar trecerea
frontierei de catre acestia ar constitui un pericol deosebit de grav, se poate face uz de arma, in conditiile prevezute la
art .39".
ART . 2
Decretul Consiliului de Stat nr. 678/1969 privind regimul de paza a frontierei de stat in Republica Socialista Romania,
republicat in Buletinul Oficial al Republicii Socialiste Roamnia, Partea I, nr. 28 din 17 aprilie 1981, se modifica dupa cum
urmeaza :
1. Articolul 3 litera h) va avea urmatorul cuprins :
"h) executa lucrari genistice si instaleaza mijloace de semnalizare in zona de frontiera, iar pe timpul actiunilor pentru
descoperirea, identificarea si retinerea persoanelor care au savirsit infractiuni de frontiera si pe adincimea prevazuta la
lit. g) din prezentul articol. Gardurile de protectie si de control ce se executa in cadrul lucrarilor genistice nu vor putea
depasi urmatoarele lungimi :
- la frontiera cu Republica Populara Ungara, pina la 47 km.
- la frontiera cu Republica Socialista Federativa Iugoslavia, pina la 35 km
- la frontiera cu Republica Populara Bulgara, pina la 20 km;
- la frontiera cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, pina la 33 km
2. Articolul 18 alineatul 1 va avea urmatoru cuprins :
"Semanarea culturilor inalte porumb, floarea soarelui sau alte asemenea culturi este permisa la distante de 1000 m catre
interior fata de fisia trupelor de graniceri. In aceasta portiune numai culturi joase : lucerna, soia, sfecla si alte
asemenea culturi."
3. Articolul 18 alineatul 2 se abroga.
4. Distantele si adincimile prevazute la art. 19, 20 si 21 se modifica in mod corespunzator de la 500 m la 1000 m.
|
