Epilog

Problemele mele cu serviciile de informatii din Romania au inceput in mai 2002. Eram urmarit de cateva echipaje, urmarit si atat, lasau mai degraba impresia unei demonstratii de forte . Din combinatia asta faceau parte si cativa sirieni. Cei care foloseau masini procedau la un filaj "in cascada" pe Calea Bucuresti sau Calea Severinului. Uneori reuseam sa scap de ei in intersectii, la iesirea de pe Calea Bucuresti sau pe centura Craiovei, printre blocuri, pentru ca o intersectie prezinta 4 directii si urmaritorii nu-ti pot anticipa miscarea.  In aceeasi perioada am fost interpelat pe internet de catre o tanara si frumoasa domnisoara, Stephanie Towner, studenta in an terminal a Universitatii Laval din Quebec. Si-a anuntat venirea in Romania pentru 4 iulie 2002.

Intre timp pusesem deja in evidenta apartenenta sa la serviciile de informatii, cel mai probabil britanice. M-am folosit de sincronismul dintre rapoartele de receptie ale serviciului de e-mail pe care il foloseam si indicatiile contoarelor de pe site-urile pe care o invitam sa le viziteze. Nu este evidenta metoda pentru cine nu cunoaste rolul contoarelor de pe paginile de internet. In timp ce rapoartele de receptie indicau ca corespondenta mea nu primea mesajul trimis, la cateva minute distanta o regaseam dupa numarul de IP pe paginile de internet spre care o trimiteam.

Am strans un teanc de dolari si m-am pregatit pentru spectacolul ce se anunta. Am ales cel mai murdar si batran taximetru din Gara de Nord si am luat directia Otopeniului. Nu anticipasem ca pana si pe aeroport urma sa am parte de filaj, de aceasta data britanic.  Necesitatea lui imi apare drept indoielnica retrospectiv, doreau poate sa se asigure ca trimisul lor se va intalni cu cine trebuie.

Stephanie parea neinitiata dar dadea dovada de curaj si, pe parcursul primei saptamani, mi-a accordat mult credit. Dupa cateva zile petrecute la Bucuresti, am plecat spre Brasov, Predeal si de acolo la Sighisoara. Am apucat sa-i prezint cateva elemente ale dosarelor 270587 si 231289 dar nu parea catusi de putin interesata. Aveam tot timpul in vedere rolul jucat de Ileana in 270587 si cred ca Stephanie a simtit acest lucru. La Sighisoara, intr-o dimineata, am gasit-o dormind in patul de alaturi, nu in cel in care ne culcasem. Pe intreaga durata a sederii sale, chiar si dupa plecarea sa, pana in decembrie 2002, nu am mai avut parte de filaj.

Extrem de dezagrabil a fost reprosul sau, exprimat cu ocazia unui e-mail in septembrie 2002, cum ca ii lipsesc 500 de dolari din cont. Asta m-a infuriat. Mai tarziu, in 22 decembrie 2002, unul din e-mailurile sale a reprezentat o buna ocazie pentru ca agentii serviciilor romane de informatii sa-si bata joc de mine. A fost picatura care a umplut paharul.

In aprilie 2003 am reusit sa trec ilegal frontiera de stat a Romaniei si, dupa un drum de mai bine de 60 de kilometri, m-am predat autoritatilor maghiare cu intentia de a cere azil politic in Ungaria. Am fost returnat in mai putin de 24 de ore iar din actele intocmite de granicerii maghiari rezulta ca am fost prins pe frontiera, fapt neadevarat, eu insumi predandu-ma autoritatilor maghiare in vederea cererii de azil politic, la o distanta de peste 12 km de frontiera. De altfel, experienta capatata in anii 1990 - 1996 priveste majoritatea frontierelor din actualul spatiu Schengen, dar si frontiera Ungariei cu Romania si Austria, pe mai multe sectoare.

Am parasit pana la urma legal Romania in aprilie 2004 si am poposit pentru o vreme in Franta. Spre inceputul lunii septembrie 2004 am reusit sa patrund in incinta Brigazii Criminale de la 36 Quai des Orfevres, un spatiu aproape ermetic prin insasi natura sa, iar ofiterii cu care am vorbit au fost de accord cu mine asupra modului in care au murit Jianu Eugen Dan si Ion Matei dar nu au putut sa-mi ofere nici o solutie. Cateva zile mai tarziu am considerat ca este datoria mea sa-mi predau armamentul, macar si pentru motivul ca ofiterii celebrei brigazi criminale au fost de accord cu prezentarea pe care a facusem dosarului 231289. Astfel, in seara zilei de 9 septembrie 2004 mi-am predat pistolul MAB, model A, calibru 6 mm 35, cu numarul de serie 75720, incarcatorul si munitia.

Greseala serviciilor de informatii romane consta in aceea ca-si subestimeaza adversarii. Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca alegeam sa lupt, sa-mi iau revansa dupa umilintele suportate in 2002 si 2003, sa razbun soarta mamei mele, manipulata de D.S.S., sa razbun moartea lui Jianu si a lui Matei, lovind planificat si precis in exact acele structuri care se fac vinovate de cele de mai sus. In sinea mea sunt un las pentru ca am renuntat la lupta chiar atunci cand aveam mijloacele necesare. Dar nu stiu foarte multi lasi pe acest Pamant, sa fi reusit, fara o pregatire de specialitate, fara mijloace, sau cu mijloace improvizate, sa puna in evidenta o crima savarsita de un reprezentant al legii --- in speta domnul general Sandu Eugen Ion Zamfir.

Adresa postala in Romania:
Alexandru C. Epure, strada Vasile Conta nr.1, bloc V1, apartament 25, Craiova - Dolj, cod 1100, Romania

Adresa postala in Franta:
Alexandre C. Epure, c/o ESI - Halle Saint Didier, 23 rue Mesnil, 75016 Paris, France

Oglinda acestui site se gaseste la: http://www.securitatea.tk