In scandalul Megapower, Maimut si-a bagat coada alaturi de SIE 

Extras de container

Nici nu se stinse bine "Tigareta 2" in scrumierele rancede ale Justitiei, ca un nou scandal izbucni odata cu descoperirea unui misterios container in Portul Constanta. Expeditorul acestei veritabile cutii a Pandorei este compania romano-americana "Megapower", iar destinatarul pare a fi firma bucuresteana "Megapower Europe SRL", nefericita pupila a tristei companii mixte. Cel care ar fi trebuit sa ridice coletul este nimeni altul decat Grigore Maimut, fost angajat al Bancorex si actualul administrator al catastrofei "Megapower", implicat in mai multe smenuri de anvergura. Desigilarea containerului de pe 17 noiembrie 1998 le-a produs o vie emotie pana si initiatilor de la SRI, IGP si Vama, mai putin de la SIE --- si veti vedea de ce. Intr-o dezordine amoroasa si intelectuala perfecta, in desuurile containerului adastau microprocesoare de construcite speciala, instalatii electronice, detalii tehnice ale tuturor acestor componente, documente secrete, fotografii inedite cu inalti demnitari romani, precum si imagini de neuitat cu actori indragiti ai evenimentelor din decembrie 1989. Cel putin, asa se spune.

Mai repede, mai mult, Maimut

Pionul central in aceasta inscenare spontana de neuitat este, s-ar putea sa repetam, dl. Grigore Maimut. Fost ofiter al Militiei Economice, acesta s-a insurubat dupa 1990 in fascinanta lume a bancherilor. In foarte scurt timp ajunge director la sucursala Lipscani a Bancorex, alaturi de eclatanta Ana Capetti cu care avea sa puna la cale debarcarea lui Razvan Temesan din fruntea ridata a bancii. Primul dosar penal in care Grigore Maimut este inculpat il reprezinta celebra afacere SANCA - BANKCOOP - BANCOREX, explodata in 1996, si care dezvaluia lumii splendoarea si decadenta structurilor de tip mafiot insinuate cu gratie in sistemul bancar romanesc. Interesant este ca, dupa declansarea acestui scandal, concetatenii nostri Dinulescu, Temesan, Capetti, Raducan, Botezatu si Udila au fost arestati si eliberati fara mila, in timp ce Grigore Maimut a fost avansat in functia de consilier al noului presedinte al Bancorex, Florin Ionescu, infestat cu virusul SIE. De asemenea, Maimut a fost uns reprezentant al bancii la firma Megapower din SUA, in vintrele careia Bancorex a pompat cu vigoare si inconstienta vreo 4 milioane de dolari.

Nihil sine SIE

Dupa venirea lui Vlad Soare in fruntea Bancorex, se face o atenta verificare a afacerii Megapower si se decide lichidarea ei. Maimut, numit manager al firmei, este insarcinat cu expedierea in tara a arhivei companiei si a aparaturii de "inalta clasa". Asa apare misteriosul container in Portul Constanta, nicidecum din neant, operatiune de care cineva mai smecher incearca sa profite, oruncand la misto si niste documente compromitatoare pentru anumiti oameni politici. Decizia de lichidare a afacerii Megapower a deranjat fireste mai multe lipitori si capuse, care sugeau mii de dolari lunar si respirau in voie aer californian. Insa si de aceasta data destinul si-a urmat neabatut traseul: scenariul containerului abandonat a fost elaborat cu migala in clarobscurul birourilor unui foarte discret serviciu secret de informatii. Carui serviciu credeti dumneavostra ca i-ar putea apartine Maimut? Pai, avand in vedere ca omul Maimut este angajat al Bancorex si manager al Megapower, ca a contribuit la debarcarea lui Temesan, cazut intre timp in dizgratia SIE din cauza apropierii de Virgil Magureanu, raspunsul pare a fi usor de intuit. SIE este serviciul care a informat SRI despre existenta containerului expediat din SUA si tot SIE detine la tescherea date despre activitatea desfasurata in afara tarii de anumiti demnitari vizati de scandalul Megapower: Petre Roman, Theodor Stolojan, Florin Georgescu. Orice alte speculatii cu Rusia, NATO, draci si laci nu sunt decat triste diversiuni de adormit piticii de gradina.

Megapower-Flower

Afacerea Megapower a pornit in 1990 de la geniala idee a domnilor Cristian Lazarovici, vice-presedinte al unei sucursale a firmei VICOR-SUA, si Robert Deutsch, profesor la Universitatea Stanford-California, ambii de origine romana, aceea ca Romania ar putea produce in America surse elctronice de alimentare tip AC-DC destinate echipamentelor de telecomunicatii, tehnica de calcul si electronica industriala. Obiective pompoase la care romanii au pus imediat botul pe labele americanilor. La 31 octombrie 1990, documentele firmei mixte Megapower Corporation i-au fost prezentate secretarului statului California, divizia corporatii, pentru inregistrare. Actul de infiintare este semnat de Cristian Lazarovici si Allan K. Austin din partea Megapower si de Cornel Moldovan din partea IIRUC SA Bucuresti. Asa a inceput afacerea mega-teapa, slefuita cu pasiune de Guvernul roman, cel care se angaja prin HG nr. 1203/4 noiembrie 1990 sa asigure finantarea investitiei in societatea mixta, prin credit bancar in valuta obtinut de IIRUC SA.

In cautarea banului deja pierdut

Desi exista binecuvantarea romao-fesenista, gasirea unei surse de finantare pentru proiect ramanea totusi o problema. S-au purtat discutii cu mai multe firme si banci straine pentru a intra in Megapower: FMI, Banca de Dezvoltare cu sediul la Moscova, BERD --- dar fara rezultat. Si asta din cauza ca suma solicitata, 12 milioane de dolari, urma sa fie transferata in SUA, intr-un neant absolut. In aceasta situatie usor penibila ministrul finantelor Theodor Stolojan, si Vasile Baltag, secretar de stat la industrii, prin nota nr. 2365/5 din 26 aprilie 1991, propun Guvernului sa avanseze sub forma de imprumut suma de 2,5 miliarde lei firmei IIRUC SA, pentru cumpararea a 12,4 milioane dolari SUA, in vederea finantarii firmei Megapower Corporation SUA. Nota este aprobata de prim-ministrul Petre Roman la 27 aprilie 1991. Depozitul in valuta in favoarea IIRUC SA este constituit la BRD, fiind aprobat prin HG nr. 365/27 mai 1991. Expunerea de motive a hotararii este semnata de Victor Stanculescu, ministrul industriilor, si avizata favorabil de Eugen Dijmarescu, ministrul economiei si finantelor, si de Victor Babiuc, ministrul Justitiei, cu propunerea de "a nu fi publicata".

Fii si indragostiti de Megapower

In aceeasi perioada, cand inca nu era clar daca investitorul putea sa fie un partener strain sau roman, in care proiectul parea pus sub semnul intrebarii din lipsa de surse financiare, a aparut o initiativa, in principal a salariatilor IIRUC Hurduc Dan, Damian Sorin si Iosif Nicolae, de a infiinta o societate cu capital privat in Romania, Rompower SRL, care sa continue proiectul Megapower. Prin sentinta civila nr. 1690/19 iunie 1991, judecatoria sectorului 2 Bucuresti a admis cererea formulata de petitionarii Damian Sorin, Hurduc Dan, Iosif Nicolae, Moldovan Corina, fiica lui Moldovan Cornel --- director general al IIRUC SA, Deutsch Robert --- fiul vicepresedintelui Robert Deutsch din CA-ul Megapower, Baltag Mihai Tudor --- fiul secretarului de stat Vasile Baltag, Cotar Aurica, Maieran Vlad Dan si Stolojan Vlad, fiul ministrului de finante, prin care se infiinta SC Rompower SRL. Obiectul de activitate al acestei societati era absolut identic cu cel al companiei Megapower. Cum intentiile oculte ale tinerilor asociati --- acelea de a prelua afacerea Megapower --- au fost descoperite si supuse unei anchete, Rompower s-a dezintegrat in hau.

Unora le place jaful

Firma Megapower a inceput sa functioneze la 1 noiembrie 1991. In consiliul de administratie au fost numiti Cristian Lazarovici --- presedinte executiv, Robert Deutsch --- vicepresedinte, Vasile Baltag, reprezentantul ministerului industriilor --- presedinte, Florin Georgescu, reprezentant al finantelor, si Cornel Moldovan din partea IIRUC, membri simpli. Desi partea romana detinea pachetul majoritar al societatii mixte, cel care facea regulile si avea painea si cutitul era Lazarovici. Depasindu-si sistematic mandatul, cheltuielile si conditia umana, acesta a platit salarii anuale de cate 140.000 dolari presedintelui si 120.000 vicepresedintilor mai sus numiti. De asemenea plata a cate 80.000 dolari anual celor trei romani --- Huduc, Damian, Iosif --- a fost abuziva. Ironia soartei a facut ca doi dintre ei sa-si paraseasca posturile si sa ramana in America. Mai mult, ei au si intentat proces firmei Megapower la Tribunalul Santa Clara - California, pretinzand in mod nejustificat despagubiri in suma de 80.000 dolari pentu fiecare si cheltuieli de judecata de 15.000 de dolari. In cele din urma, Megapower si-a dat obstescul sfarsit, iar moastele ei sacre fura trimise in tara cu un ultim cip electronic in berna.

Biroul de investigatii