Pentru a tine pe loc dosarul "Decembrie '89", V. A. Stanculescu l-a detasat pe M. Florescu la Parchetul Militar

Un aristocrat al disimularii

Incepand din anul 1994 si pana acum doua luni, am incercat sa-l contactam pe gen. (r) V. A. Stanculescu, pentru a-i da binete de la un metru, hai sa zicem un metru cincizeci; pentru a-i lua pulsul; pentru a clarifica un set de dileme din decembrie 1989, la generarea carora si-a adus din plin contributia. Aveam sa ajungem pana in tinda societatii Balli, din Romulus 4, programati de doua ori la ora si minut, dar tot degeaba. Nu numai ca Stanculescu ne-a amanat de fiecare data dar ne-a consolat prin asigurari ferme ca ne apreciaza enorm si ca intentioneaza sa-si scrie memoriile la Academia Catavencu. Si pentru a ne arata profundul respect pe care ni-l poarta, l-a invitat, totusi, intr-un moment de crunta neatentie, pe cel mai harsit in anchete dintre noi, de profesie poet din nascare, caruia i-a facut un cadou exorbitant: un pix cu arcul ruginit si blocat in proiect, si o bricheta Bic, golita pe jumatate. Fireste ca nu ne-am suparat catusi de putin pe dom' Ghipsulescu, ba din contra, am fost siguri ca maruntisurile faceau parte din ritualul cu margele de sticla si oglinjoare, cu care generalul cumpara si vindea, de obicei, arme in si din lumea nr. 3.

Diferentiale de ordinul trei

Deoarece tainele noastre sunt si ale dumneavoastra, stimati cititori, o sa punem fain frumos pe hartie ceea ce vroiam sa-l intrebam pe general. Trebuie sa va marturisim ca am luat decizia din trei motive: 1. Un soi de invidie, pe care nu ne-o putem reprima, pe interviul fluviu Dialoguri pe buza baricadei, pe care-l cadoriseste cotidianului Ziua; 2. Obtinerea unor informatii incendiare, care-l acuza pe general ca ar fi fost racolat de Directia a IV - Contrainformatii a DSS, si ca a facut jocurile securitatii in detrimentul armatei, inclusiv la revolutie; 3. Un semnal tenebros dat de Cotroceni Parchetului Militar, de a investiga, pe mai departe afacerile generalului si adevarata sa prestatie din decembrie '89. Motivele 1 si 2 se leaga indisolubil, iar motivul 3 poate fi interpretat, daca vreti, inclusiv ca o reluare a ofensivei impotriva lui Stanculescu. Ca dovada, TVR 1 a difuzat la 06.08.1997, la emisiunea "In flagrant", un documentar despre revolutie, intitulat Metamorfoza generalului de ghips.

Noi conspiratii in Piata Revolutiei

Atentia subita care i se da generalului mai are si o componenta oculta, imposibil de neglijat: in urma cu aproximativ o luna, V.A. Stanculescu era filmat, in timp ce intra intr-o casa conspirativa din zona blocului Turn, impreuna cu GCP si Virgil Magureanu. Chestia asta a avut la Cotroceni efectul unei bombe artizanale cu lame de ras, si cuie de sipca. Daca este asa, generalul a comis o gafa de proportii, intrucat a neglijat ca Magureanu se afla sub un nemilos colimator informativ, si se va afla exact atata timp cat va fi necesar. Cine are urechi de auzit sa auda cu ele, si cine are nas de mirosit sa pipaie bine cu el. De altfel, asta e o boala profesionala a oricarui fost sef de serviciu de informatii, atat de la noi cat si de aiurea.

Capcana din Cairo

Primul episod al relatarii noastre s-a consumat  aproximativ prin anii '75 - '76, cand Stanculescu era seful Directiei Economice din MApN. Aflat la Cairo, va fi contactat de un agent al MI-6 (spionajul britanic), caruia i-ar fi deconspirat date secrete despre vanzarile de armament si tehnica militara din RSR in Orientul Mijlociu. Cel putin, asta sustin contraspionii nostri din Egipt, in baza unor probe elecronice obtinute prin TO. Intors in tara, Stanculescu va fi dat in urmarire informativa de catre DSS. Lucrarea informativa a avut ca scop recrutarea sa de catre securitate. Or, pentru asta, recrutarea trebuia sa fie aprobata de sectia militara a CC, cu asentimentul generalului Ilie Ceausescu, seful Consiliului Politic Superior al Armatei.

O istorie inca neoficiala

Dupa ce a obtinut aprobarile de rigoare, general Dumitru Ghergut, seful contrainformatiilor, l-a recrutat pe Stanculescu in Directia a IV-a, iar contactele sale cu englezii au fost prezentate lui Ceausescu ca un "joc operativ" initiat de securitate. Ghergut a fost numit la carma Directiei in 1966, avandu-i ca loctiitori pe gen. Gheorghe Baleanu si pe colonel Gheorghe Zagoneanu. Dupa transferul celor doi loctiitori la DIE, urmeaza ca loctiitori generalii Nuta si Mot. Dupa mutarea generalului Ghergut, intr-o alta comanda, Nuta promoveaza ca sef al Directiei IV si in aceasta functie va lucra direct cu Stanculescu, fiind si perioada cand Romania se implica din ce in ce mai mult in comertul cu armament, precum si in sprijinul acordat organizatiilor teroriste. Dupa fuga lui Pacepa, Nuta va fi numit adjunct al ministrului de interne, si la scurta vreme, seful IGM. Generalul Mot va fi mutat la DIE, unde va organiza UM 0195 Y, de contrainformatii externe, avand 451 de ofiteri si subofiteri in subordine. Scopul acestei unitati condusa de Mot era acela de a-l lichida pe Pacepa, cu sprijinul logistic al unor organizatii teroriste palestiniene.

Penetrarea Armatei de catre Securitate

Dupa numirea generalului Nuta la IGM, la carma Directiei IV va fi adus generalul Vasile Gheorghe, cu care Stanculescu va colabora strans. Vanzarile de armament erau cunoscute de catre seful M.St.M. si de ministrul apararii. Stanculescu se va ocupa personal de Operatiuni Valutare Speciale (OVS) adica de comisioanele percepute din tranzactiile cu armament al intreprinderii Romtehnica, avanpostul Directiei Inzestrare a armatei. Totul se desfasura sub controlul nemijlocit al Directiei IV a DSS. Intreaga structura conspirativa a Directiei de Informatii a Armatei (DIA), care coordona activitatile Romtehnica si ale Directiei Inzestrare, si care nu era cunoscuta decat de seful M.St.M. si de ministrul apararii, a fost raportata, de Stanculescu, generalului Vasile Gheorghe. Acest secret explica in mare masura subordonarea oculta a Armatei si penetrarea DIA de catre Securitate, cat si evolutia bizara a evenimentelor din decembrie 1989.

Cheia eliminarii lui Nuta

Stanculescu recunoaste in interviul din Ziua ca Elena Ceausescu s-a implicat personal in canalizarea informatiilor externe exclusiv catre Securitate. "Ma refer in special la probleme de cadre, chiar si in problema cadrelor militare, precum expertii militari si atasatii militari in exterior. In fapt, impreuna cu DSS si MI, Elena Ceausescu a vrut sa desfiinteze armata ca element de reprezentare in exterior". Dosarul de racolare al lui Stanculescu a ramas, din cate se pare, in custodia generalului Nuta. De aici si opinia unor instante militare ca Stanculescu nu este strain de prabusirea elicopterului cu care zbura Nuta la 23 decembrie 1989, dupa ce a fost arestat la Deva si transportat, pe calea aerului, spre Sibiu. Oficial, Directia Contrainformatii urmarea protectia si asigurarea informativa a tuturor unitatilor militare din tara, cu exceptia batalionului 0404 din Buzau, comandamentul DIA. Batalionul 0404 era insa penetrat de Stanculescu, prin functia de sef al Inzestrarii Armatei, pe care o avea la revolutie.

O cheie a mascaradei din decembrie '89

Evenimentele din decembrie acrediteaza pe buna dreptate banuiala ca informatiile achizitionate de DIA n-au ajuns nici la seful directiei, contraamiralul Stefan Dinu, si nici la seful compartimentului informativ-operativ, colonel Paul Sarpe, conducatorul "Retelei 246 - interna", ci la generalii Stanculescu, Eftimescu, Militaru si Hortopan. O buna parte a actiunilor de reprimare a revolutiei, puse la cale de falangele Securitatii fidele lui Ceausescu, vor fi atribuite lucratorilor DIA, de unde si sintagma de securisti-teroristi, consacrata in zilele acelea. Se pare ca pana la 24 decembrie, Stanculescu inca mai intentiona sa-i scoata din tara pe Ceausesti. Mai exista copia unui fax, ascuns exact unde trebuie, si trimis de Stanculescu pe 23 decembrie 1989 la Hamburg, in care cere nemtilor una din cele doua aeronave prezidentiale Boeing, aflate in revizie, in Germania. Si mai stim ca pe 22 decembrie, in jurul orelor 22, generalii Hortopan si Militaru au sustras mai multe materiale din incinta sediului central al Directiei IV contrainformatii, care va fi la scurta vreme dezmembrata. Dupa revolutie, Stanculescu il va aduce la carma Parchetului Militar pe Mugurel Florescu, si, practic, dosarului "decembrie '89" I se va pune cruce pana astazi.

Oamenii sahinsahului

Imbogatirea peste noapte a lui Stanculescu este una din marile enigme ale tranzitiei. Asta pentru ca asociatii generalului din compania Asigurarea Anglo-Romana S.A., sunt iranieni, provenind din randurile clientelei sale de pe piata de armament, respectiv din staff-ul fostului imparat al Iranului, Mohamed Reza Pahlavi Aryamehr: Vahid Alaghband, cetatean britanic nascut la Teheran, cu o cota de capital de 139.610 USD, Bahram Salmanpour, cetatean britanic nascut la Ispahan-Iran, cu o cota de 110.230 USD, Khoso Azad, cetatean britanic, nascut in Iran. Stanculescu mai este si administrator la Banca Comerciala Robank, avand o cota de participare de capital alogen de 4.248.862 USD. Actionari: Vahid Alaghband, aparand de data aceasta ca cetatean canadian, din Vancouver, Ontario; Balli Group PLC, cu un aport de 1.820.040 USD; Asigurarea Anglo-Romana S.A. cu o cota de 3,6 miliarde lei.

Specialistii lui Constantinescu

O alta necunoscuta a cazului Stanculescu este ca Sorin Dimitriu, presedintele FPS, a anuntat recent, la Londra, ca firma Balli reprezinta FPS in strainatate. Vahid Alaghband a instiintat asistenta ca Balli este reprezentantul FPS, in alegerea unui consultant international de privatizare. Pentru ca ne sunteti foarte simpatici, stimati cititori, o sa va destainuim si cheia acestui mister: Sorin Dimitriu a fost director si apoi secretar de stat in Ministerul Metalurgiei, intrat in componenta Ministerului Industriilor, pe vremea cand ministrul industriilor a fost V. A. Stanculescu, respectiv intervalul 30 aprilie - 16 octombrie 1991. ceea ce ar trebui sa dea dureri serioase de cap actualei puteri. Cel putin la fel de mult ca recenta intalnire dintre general, Magureanu si GCP.

Cornel Ivanciuc