Uciderea lui Jianu Eugen Dan si a lui Matei Ion

In 23 decembrie 1989 Jianu Eugen Dan si Matei Ion s-au predat autoritatilor romane. In cele ce urmeaza voi descrie operatiunile ce au condus la capturarea lor, cum a decurs interogatoriul, cum si de catre cine au fost executati. Voi trece apoi in revista ce s-a intamplat cu principalii protagonisti ai acestei nefericite intamplari.

Jianu Eugen Dan		Matei Ion

CAPTURAREA

Noaptea de 22 decembrie 1989 mi-am petrecut-o in fata Comitetului Judetean de Partid Dolj, actuala Prefectura, in dreptul unui foc in care ardeau tablourile lui Nicolae Ceausescu, cartile lui, precum si alte carti cu trimitere la Lenin si Marx. La doua din ferestrele cladirii centrale a partidului se gaseau, asezate pe pervaz, televizoare la care urmaream chemarile catre tara ale comitetului revolutionar. Dupa miezul noptii la fereastra apareau persoane care ne anuntau fie venirea unei Dacia negre cu teroristi fie a unei alteia, moment in care noi, ireductibilii din piata, alergam care incotro ca sa ne ascundem. Persoane ne anuntau aparitia domnului general Rosu in mijlocul nostru sau la fereastra pentru a ne imbarbata. Domnul general nu a iesit si nici nu a venit sa ne imbarbateze pe parcursul acelei nopti.

Dupa ora patru a diminetii am decis sa plec spre casa. In drumul meu am intalnit militarii unitatii 01062, arma infanterie, profil cercetare in dispozitivului inamicului, intre cladirea Bancii Nationale a Romaniei si blocul in care se aflau apartamentele domnilor general Rosu de la M.Ap.N. si colonel Langa de la Securitate (M.I). Comandantul dispozitivului, domnul capitan Florescu, a strigat la mine: "Ce cauti aici copile? Fugi de aici, n-auzi !!!". Pastrez o frumoasa amintire domnului capitan Florescu.

Focuri de arma m-au trezit in dimineata zilei de 23 decembrie 1989. Se auzeau impuscaturi in tot orasul. M-am imbracat, am baut repede un nechezol, mi-am luat pachetul de tigari si-am fugit in oras. Dupa mai multe peripetii in lupta de la fantana arteziana, ocolo unde se afla astazi noul sediu al Romtelecom, am fugit spre Casa Studentilor. Eram atunci student al Facultatii de Fizica al Universitatii din Craiova. Nu am apucat sa ajung pe strada Aries, ma adapostesc intr-o parcare dupa un camion. Un ABI dadea tarcoale si tragea rafale in directia casei de la nr. 1 de pe Onesti, actuala strada C.D. Fortunescu. La vederea ABI-ului, in zgomotul rafalelor, ma consideram norocos ca am gasit ce credeam a fi cel mai potrivit adapost.  

Am avut suficient timp ca din adapostul meu sa evaluez situatia. In fata se afla un dispozitiv de militari care, la aparitia ABI-ului, la fel de speriati ca si mine, fugeau pentru a-i face loc. Soldatii erau atenti la ce se petrece pe strada Onesti, nicidecum in spatele dispozitivului constituit ad-hoc. Sesizez disparitia ABI-ului si miscarea la pas a dispozitivului in jos pe Onesti. In acea clipa, intr-un moment de nebunie si curaj, alerg spre soldatii care erau toti cu spatele la mine, ii depasesc, acestia nu protesteaza, nu aud comanda "Stai !!!", si fug, fug, pana in dreptul casei de la numarul 1, unde ma adapostesc dupa un stalp si o remorca. Soldatii ma ajung din urma si se dispun in cerc in jurul casei. Nimeni nu este atent la mine.

Vad un copil imbracat intr-o camasa de corp chinezeasca rosie inarmat cu un Kalashnikov, urmat de 2 ofiteri si 2 soldati, cu totii inarmati, patrunzand prin podul casei invecinate. Nu dureaza mult si trei oameni ies din casa de la numarul 1 pe usa din fundul curtii. Sunt asezati cu fata la zid. Cei trei sunt inarmati, fiecare cu un pistol.  

Cercul de militari se strange in jurul lor, un ofiter venit dinspre celalalt capat al strazii Onesti striga catre cei trei sa aseze armele la pamant. Cativa militari trag rafale in plan vertical. Acestia se executa, fiecare aseaza pistolul in dreapta sa. In secundele urmatoare trei taximetre urca dinspre Mitropolia Olteniei. Primul dintre taximetre, cel din dreptul meu, este rosu, urmatorul alb, ultimul nu stiu ce culoare avea. Jianu, Matei si al treilea om primesc comanda sa se intoarca si sunt condusi spre taximetre, fiecare incadrat de 2 ofiteri sau gradati. In acel moment, stupoare, il recunosc pe Jianu.

M-am ridicat de la pamant, sunt de mai bine de un minut in picioare, in dreptul meu este taximetrul rosu, taximetrul lui Jianu, ma gasesc langa aripa dreapta. Cu mainile la ceafa, Jianu inainteaza spre mine. Ma priveste in ochi. Este in sfarsit liber. Are o privire arzatoare, continua sa ma priveasca. Cum? Omul intalnit cu cateva luni inainte, cum, el, el este terorist? Fiecare din cei trei este asezat pe bancheta din spate a taximetrului, incadrat de cate 2 ofiteri sau gradati. Taximetrele au plecat in tromba in directia centrului. Atunci l-am vazut pentru ultima oara pe Jianu Eugen Dan.

Jianu a urcat in taximetru, am ramas eu in urma lui.

INTEROGATORIUL SI EXECUTIA

Initial am crezut ca Jianu, Matei si al treilea om aveau in obiectiv unitatea de pompieri militari. Si intrebari persistau. La puterea de foc concentrata intr-o unitate militara, fie ea si de pompieri, actiunea era sinucigasa. Nu am avut intuitia sa inteleg ca obiectivul lor se gasea in spatele meu, am privit tot timpul spre ei, asa cum soldatii priveau tot timpul in josul strazii Onesti fara sa banuiasca ca in spatele lor sunt eu. Daca as fi avut inspiratia sa ma intorc, din locul si pozitia in care ma aflam, dupa stalp, descopeream obiectivul lor: casa de peste drum si ocupantul acesteia, domnul colonel Sandu Eugen.

Cei trei sunt acum prizonierii domnului colonel Sandu Eugen, comandantul Inspectoratului Judetean de Militie Dolj. Sunt toti in picioare, au privirile atintite spre pamant. Domnul colonel este incercat de euforie, datorata reusitei operatiunii de capturare, si nervozitate, chinuit de intrebari. Cine v-a trimis, ma? Ma futeti voi pe mine? Rusii v-au trimis, ma? In celula se gasesc patru persoane. Domnul colonel Sandu Eugen il priveste cu interes si dispret pe Jianu. Nervos, se invarteste in jurul celor trei prizonieri. Il loveste pe cel mic, il loveste pe Matei, se retrage furios. Se intoarce dupa un scurt moment, se indreapta spre cel aflat in mijloc, Ion Matei, scoate pistolul si-l impusca in burta: "plaga impuscata fosa iliaca stanga, hematom pelvian subperitonian".

Matei cade la pamant. Din reflex duce genunchii la gura, cu mainile peste gambe, il arde burta si strange piciorul stang, mai are putere sa strige la Jianu, spune-i ma, ca ne omoara. La pamant, Matei se culca cand pe dreapta, cand pe stanga. Zbiara de durere. Il implora pe Jianu sa vorbeasca, sa-i raspunda domnului colonel la intrebari, poate scapa.

Jianu isi gaseste refugiu in tacere. Singura lui consolare este razbunarea. Ii pare rau de "copil", ii pare rau de Matei, acum singura lui salvare vine din greselile pe care domnul Sandu le face in lipsa oricaror informatii. Este randul dansului sa zbiere. De peste o jumatate de ora se gaseste in dreapta lui Jianu. Le ordona sa se aseze in genunchi. "Copilul" si Jianu se executa. Face doi pasi in fata lui Jianu, se intoarce, face altii doi spre el, unul in spate, se intoarce, zbiara si ameninta cu moartea. Se scurg astfel cateva ore de interogatorii.

Jianu si "copilul" sunt in genunchi. Domnul colonel Sandu Eugen se afla in dreapta, la un pas in spatele lui Jianu, inainteaza, ridica arma si-l impusca in cap, "plaga impuscata regiunea occipitala cu iesire in regiunea mandibulara stanga". Jianu cade peste Matei. In urma lor a ramas "copilul", prizonier al domnului colonel.  

Col. Sandu Eugen, ofiter DSS

CUM L-AM CUNOSCUT PE JIANU

Ma gaseam pe terasa restaurantului Jiul impreuna cu un coleg de facultate, Cotfasa Liviu, era iulie 1989. De fapt, doar ce sosisem si cautam un loc mai ferit, sa bem o bere si sa povestim de armata, amandoi doar ce-o terminasem.

Mi-a atras atentia forfota din jurul mesei lui Jianu. Chelneritele veneau si plecau intr-un ritm ametitor, aduceau vin alb si platouri, ma intrebam cine are oare bani si putere sa comande asemenea bunatati. Din grupul numeros imi atrage atentia Jianu. Privea fata de masa. Matei si cel de-al treilea om glumeau, fetele radeau. Parul lui complet alb, valvoi, tacerea si tristetea lui contrastau izbitor cu forfota din jur. Remarc tinuta impecabila, camasa si pantalonii de foarte buna calitate, pantofii, omul acesta parea venit din alta lume.

Jianu s-a bucurat de acest tratament deosebit din cel putin doua motive. (1) A fost identificat de catre structurile D.S.S. drept agent al serviciilor de informatii sovietice si (2) actiunile sale trebuiau anticipate in contextul mai larg al schimbarilor survenite in fostul bloc sovietic.

Peste cativa ani, cand aveam sa impart la Paris aceeasi camera cu Alin, chelnerul personal al domnului Traian Sima, seful Securitatii Judetului Timis din perioada 1988 - 1989, acesta avea sa-mi marturiseasca senin, "Sima imi comanda la micul dejun oua ochiuri cu muschi, rosii, cafea si ce se mai nimerea, facea 25 de lei si imi lasa bacsis 100 de lei". Mi-am amintit atunci de cele vazute pe terasa restaurantului Jiul in iulie 1989. Alin a avut un destin frumos, dupa ce a construit un apartament in Timisoara, s-a casatorit cu o slovaca.

EMIL MERCAN

Mi-au trebuit ani ca sa aflu ce cauta Jianu pe terasa de vara a restaurantului Jiul. Se gasea in legatura cu Mercan Emil, seful restaurantului. El trebuia sa-i puna la dispozitie locuinta pentru ca Jianu sa duca la bun sfarsit operatiunea de lichidare a domnului colonel Sandu Eugen. Emil Mercan locuia la numarul 1 pe Onesti, casa din care Jianu urma sa treaca in cladirea in care se gasea ascuns domnul colonel. Dar Mercan era ceea ce comunitatea de informatii numeste "agent dublu". L-a primit si ademenit pe Jianu intr-o complicitate deplina cu domnul colonel Sandu.

Nu strica cateva cuvinte despre Mercan. Dupa o tentativa de trecere frauduloasa a frontierei este returnat si preluat de serviciile domnului Sandu Eugen. Prins intre doi oameni puternici, decisi sa se ucida unul pe celalalt, furnizeaza informatii si servicii atat unuia cat si celuilalt. Isi datoreaza in fond supravietuirea prin alianta realizata cu cel mai puternic. Dar cea mai surprinzatoare actiune a sa a fost manipularea ziaristei Irina de Chikoff, trimis special al cotidianului Le Figaro in Romania pe parcursul evenimentelor. Ca o ironie a sortii, Mercan Emil se alatura lui Marin Nisipeanu si Dili Serbanescu in CPUN-ul nou instalat la putere.

CARTELUL COLONEILOR SI LEGEA

Aflati de peste 24 de ore in Inspectoratul Judetean al Militiei Dolj, Jianu, Matei si al treilea om nu pot fi recuperati de catre echipa sosita in acest scop in dimineata zilei de 24 decembrie 1989 in Craiova. Dupa reintregirea acesteia, la ordinul direct al domnului general Rosu, coloana de masini care parasea Craiova este atacata la iesirea din localitate sub pretextul ca misiunea ei este atacul asupra Combinatului Chimic din Craiova. Este vorba despre "Momentul Bradesti". Douazeci de persoane, cetateni sovietici, sunt ranite cu aceasta ocazie de catre fortele conduse de domnul colonel Sandu Ion de la MI si un capitan M.Ap.N al carui nume nu-l cunosc, doua decedand ulterior la Spitalul Judetean din Drobeta Turnu Severin. Nefiind cetateni romani, acestora din urma nu le-a fost recunoscuta calitatea de "Erou Martir al Revolutiei din 1989".

Privitor la cele intamplate in acele zile in Craiova, merita consemnata o declaratie a domnului colonel Sandu Ion, unul din ofiterii M.I. care au cunostinta de uciderea lui Jianu si a lui Matei de catre domnul colonel Sandu Eugen:

"Puteau sa se intample lucruri deosebit de grave daca noi, cei care am avut posibilitatea sa diminuam incercarile deosebite, puse la cale de niste nemernici, nu am fi parat, daca nu am fi luat in serios rolul pe care l-am avut pentru momentele acelea".

Domnul colonel Ion Sandu greseste acoperind crimele superiorului sau pentru ca ofiterul M.I., fie el si cadru al D.S.S., dusman declarat al serviciilor sovietice de informatii, isi face datoria in respectul legii. In dimineata zilei de 22 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu decretase "stare de necesitate", nu "stare de razboi". Chiar si in aceste conditii, Jianu Eugen Dan si Matei Ion trebuiau tratati conform conventiilor la care R.S.R. era semnatara. Codul penal, in forma sa din 1969, prevede la articolul 267 pedepse aspre pentru tortura aplicata de catre un agent al autoritatii publice. Impuscandu-l pe Matei in burta, domnul colonel Sandu Eugen a incalcat acest articol de lege. Impuscandu-l pe Jianu in cap, se face vinovat de omor, conform articolului 174 CP, si omor deosebit de grav, articol 176 CP, prin omorul asupra doua sau mai multe persoane, drept urmare a decesului lui Matei.

Cu privire la infractiunea de tortura, copul penal roman din 1969 prevede explicit ca:

Nici o imprejurare exceptionala, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de starea de razboi sau de amenintari cu razboiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de exceptie, nu poate fi invocata pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autoritati publice.

UNDE INCEPE IMPLICAREA MEA IN ACESTE EVENIMENTE

In februarie sau martie 1995 am prezentat cele intamplate pe strada Onesti intr-o scrisoare adresata domnului Ambasador al Frantei la Bucuresti si diplomatului francez Nicole Otto. Ma gaseam intr-o situatie disperata pentru ca in 25 noiembrie 1994 mama mea se aruncase pe geamul apartamentului, de la etajul 6, politia demarase o ancheta si aveam informatii ca urma sa fiu acuzat de inlesnire a sinuciderii, articol 179 CP, cu toate ca in momentul producerii evenimentului ne aflam in casa atat eu cat si fratele meu iar martorii au vazut ca mama s-a urcat singura pe pervazul ferestrei de la dormitor.

Mai mult, tatal meu, Epure Constantin, decedase la 5 saptamani de la intoarcerea din Maroc de cancer la esofag, in 25 septembrie 1993. Dansul se gasea cu incepere din 1959 intr-un parteneriat cel putin straniu cu fostul D.S.S. ca o consecinta a celor intamplate cu grupul "Fratia" si cu incepere din 1977 cazuse in capcana unuia dintre "frati", Cornel Boiangiu. Recrutat de catre D.S.S., acesta se folosea de mama pentru a lovi in mai vechiul sau dusman, tatal meu.

Cornel Boiangiu, ofiter DSS

Intelegand atat situatia in care se afla tatal meu, aflat constant sub amenintarea D.S.S si mai apoi a S.R.I., a mamei mele, o marfa numai buna de exploatat informativ sub pretextul ca este nebuna, de catre Cornel Boiangiu si Olaru, vazand ca la noi in casa discutiile intre ofiterii nou infiintatului S.R.I. si tatal meu se duceau cu pistolul pe masa, da, exact asa cum scriu, cu pistolul pe masa, eu nu mai stiam cum sa ma apar, nici cui sa-i dau dreptate, pe cine sa apar mai intai: sa ma apar pe mine, adesea descris drept securist printre colegii de armata si mai apoi de facultate, sa o apar pe mama, tarata pe holurile blocului de catre personalul medical si militie pana la salvare, sau sa-i dau dreptate tatalui meu.

COINCIDENTE

In perioada 1991 - 1992, cand lucram intr-o institutie financiara, UDECO S.A., pe avenue Kleber, la doi pasi de Arcul de Triumf din Place de l'Etoile, la Paris, fiul domnului colonel Sandu Eugen lucra intr-o alta institutie financiara, la Londra. Pentru mine este evident ca fiul domnului Sandu a "cazut" la brichiseala in Londra, a vorbit despre cele intamplate cu putin timp in urma, despre uciderea lui Jianu si a lui Matei de catre tatal sau. Daca Jianu, Matei si al treilea om au fost trimisi de catre serviciile de informatii sovietice cu misiunea de lichidare a domnului colonel Sandu, aceleasi servicii de informatii s-au folosit de fiul sau pentru a afla ce s-a intamplat de fapt in acele zile, macar si pentru faptul ca in astfel de situatii cea mai de pret marturie vine de la un membru al familiei. Un astfel de martor nu este si nu trebuie sa fie unul obiectiv, cel mai adesea marturia sa este una subiectiva, si utila prin chiar subiectivitatea sa.

Cercetand dosarele de urmarire informativa ale securitatii din perioada anilor 1970 - 1980, acelea care au fost facute publice, veti constata ca securitatea recruta din chiar anturajul apropiat al obiectivului --- primul cerc --- in speta sotia, copii acestuia. Cazul domnului Vasile Gavrilescu este graitor in acest sens, una din sursele folosite de DSS in dosarul de urmarire informativa privindu-l pe domnul Gavrilescu fiind chiar "Amalia", sotia acestuia, vezi nota informativa din 5 martie 1974 si planul de masuri din 1 octombrie 1975, semnate de Iovan Constantin, maior DSS Dir. I, lt-col. Petrescu Vasile, lt-col. Lungu Nicolae si lt-col. Nicolae Florea, cu totii ofiteri DSS sau MI. Pe de alta parte urmarirea informativa a fost in cazul fiului domnului Sandu cu mult usurata prin faptul ca se desfasura intr-o tara straina, astfel ca oamenii asupra carora se puteau indrepta banuielile sale peste cativa ani nu puteau fi gasiti la fel de usor ca in cazul in care urmarirea informativa se facea in tara.

Dupa cele intamplate in 31 august 1995 timp de cateva luni situatia mea s-a complicat. Capatasem deja o bogata experienta in treceri frauduloase de frontiere. Cu respectiva ocazie, si cu toata experienta mea, m-am pierdut in muntii dintre Ungaria si Austria, nereusind sa ies din incurcatura decat dupa 3 nopti extenuante. Nopti, si nu zile, pentru ca in munti, din cauza frigului, este preferabil sa dormi in poieni ziua si sa mergi pe timp de noapte.

La Paris ma astepta un agent MI-6 care mi s-a prezentat sub numele John Randall. In cele cateva luni petrecute in preajma sa nu am reusit sa pricep, de fapt, motivele pentru care mi-a fost apropiat. Mi s-a legendat drept dezertor al Legiunii Straine. Relatia noastra s-a intrerupt brusc in ianuarie 1996, cand era pe cale sa fie capturat de catre GIGN (Groupe d'Intervention de la Gendarmerie Nationale) la hotelul in care locuia. Nefiind martor al acestui episod si cunoscand faptul ca GIGN intervine numai in situatii cu totul exceptionale, am toate motivele sa-l pun sub semnul intrebarii, chiar daca legenda interventiei GIGN circula in mediile pe care atat eu cat si John Randall le frecventam. O legenda in plus, printre atatea altele ...

Voi incerca acum, in limita posibilitatilor mele, sa prezint ce s-a petrecut de fapt in 31 august 1995 si cine avea oportunitatea si interesul ca elicopterul generalilor Bunoaica si Sandu sa se prabuseasca.

In primul rand, ma voi folosi de declaratiile oficiale. Cele ale domnului Doru Ioan Taracila, Minstru de Interne la momentul interpelarii sale de catre domnul deputat Nica, in sedinta din 18 martie 1996 a Camerei Deputatilor.

Conform celor declarate de domnul Doru Ioan Taracila, neinregistrarea convorbirilor dintre elicopterul nr. 109 tip Mi-17 si P.C.P.-ul Comandamentului Aviatie Militare "s-a datorat incarcarii defectuoase a suportului magnetic si plasarii rolei pline pe axul colector." Altfel spus personalul P.C.P, in rutina caruia intra inregistrarea convorbirilor dintre comandantul unei nave si turnul de control, a gresit asezarea rolei. Oricine a avut un magnetofon in casa, si fara o pregatire de specialitate, stie sa aseze rola pe axul corespunzator, astfel incat intregul sa functioneze. Este absurd, lipsit de cel mai elementar bun simt, sa sustii in plenul Camerei Deputatilor ca personalul specializat al Comandamentului Aviatiei Militare poate gresi in realizarea unei operatiuni atat de simpla.

Mai spune domnul Doru Ioan Taracila, "s-a constatat in cursul expertizelor efectuate ca suportul de film foto al inregistratorului parametrilor de zbor a fost afectat de socul termic ridicat, la care a fost supus in timpul incendiului declansat dupa impactul cu solul al aeronavei". Orice tampit stie ca inregistratorul parametrilor de zbor, denumit generic "cutie neagra", nu contine film foto si este proiectat tocmai pentru a rezista atat socului termic cat si mecanic provocat de accidentul aviatic.

Defectarea elicopterului Mi-17 ce ii avea la bord pe generalii Sandu Eugen Zamfir si Ion Bunoaica a fost rezultatul unei operatiuni combinate S.R.I. - MI-6 pentru ca primii (S.R.I) aveau interesul sa iasa din situatia in care se aflau dupa ce martori ai evenimentelor de la Timisoara si Craiova si rude ale decedatilor ii acuzau pe cei doi generali de omor deosebit de grav iar ultimii (MI-6) aveau oportunitatea sau mijloacele de a duce la bun sfarsit o operatiune care a fost cat pe ce sa devina o reusita. Voi argumenta aceasta opinie in zilele urmatoare, in sectiunea 01.09.1995 a site-ului.

Nu pot acum sa insir toti agentii SRI, MI-6 si DST cu care am avut de-a face, cel mai adesea sub umbrela evenimentului fortuit, nici nu are rost s-o fac, la ce bun un asemenea demers. Dar ceea ce voi sanctiona in timp este interventia "cainilor" din S.R.I. si din alte structuri de informatii ale statului roman dupa 28 aprilie 2002, situatiile penibile in care am fost pus de catre acestia in intervalul mai 2002 - februarie 2003, inclusiv prin ajutorul furnizat acestora, constient sau inconstient, de Stephanie Towner.

La vestea mortii prietenului sau, general de brigada Zamfir Ion Eugen Sandu, Adrian Paunescu ne tranteste, in bunul sau obicei, o poezie:

VA URMA

Alexandru C. Epure

Adresa postala in Romania:
Alexandru C. Epure, strada Vasile Conta nr.1, bloc V1, apartament 25, Craiova - Dolj, cod 1100, Romania

Adresa postala in Franta:
Alexandre C. Epure, c/o ESI - Halle Saint Didier, 23 rue Mesnil, 75016 Paris, France

Oglinda acestui site se gaseste la: http://www.securitatea.tk